FOTOGRAFIILE LUI MIHAI EMINESCU
Motto
“ ,,E multă diferență între educație și cultură. Educația e cultura caracterului, cultura este educația minții”((Mihai Eminescu)
A căuta să vorbeşti şi să scrii despre Eminescu e ca şi când ai căuta infinitul rătăcind în eternitate! Eminescu este geniul cel mai truditor în altarul neamului
românesc, veşnic citind şi meditând la ceea ce există sau nu există încă,dar, în acelaşitimp scriind şi în aceeaşi vreme fiind lipsit de orice interes egoist, mai ales că el se interesa cu atât mai mult de toate manifestările vieţii intelectuale, fie de scrierile vreunui prieten, fie de citirea a tot ceea cese publica în literaturaromână,fie de aprofundarea şi derulareamişcării filosofice din Europa, fiede izvoarele istorice, despre careavea cunoştinţa cea mai amănunţită şipătrunsă în esenţaei, fie de luptele politice din ţară,la vremea respectivă!Pentru cămereu se ocupa cu analiza vieţiisociale şi politice, cugeta şi scriaasupra desfăşurării unorevenimente importante, pentru cătoate constituiau lucrul cel mai potrivit cu felul spiritului său! Doar pretinsul şi asumatulentuziasm impersonal pentru ceea ce ştii că este adevărat în gândirea ta şi pentru ceea cesimţi că este frumos în închipuirea ta, numai aceasta îţi pune pe frunte semnul celor chemaţi, aşa cum a fost şi rămâne chemat Mihai Eminescu! Marele poet era un tânăr cuminte şi cu inimă, dar care se îndoia încă de sine şi se întreba: „Prin ce să cunosc dacăsunt dintre cei aleşi?”, iar, în zilele noastre tulburi şi atât de frământate, poate i-amrăspunde repetând un aforism zis de către el însuşi odinioară: „Acela are vocaţiune, careîn momentul lucrării se uită pe sine”! Căci ceea ce împiedică atâţia oameni, de altminteriinteligenţi, de a vedea bine, de a gândi adevărat şi de a scrie frumos, şi ceea ce îi condamnă să rămână totdeauna mediocri este tocmai caracterul mărginit al personalităţii lor în interese exclusiv individuale, iar, întruchiparea lui Eminescu regăsită prin fotografie-document rămâne dincolo de negura egoismului care nu străbate luminaadevărului realativ şi nici căldura frumosului absolut!,,Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cât prin ceea ce fac”!
Ca să trecem la tema pe care o vom dezvolta în continuare, să spunem că ultima fotografie cunoscută a poetului Mihai Eminescu va fi scoasă la licitație astăzi, marți, 19iulie 2022, o fotografie care a fost realizată după clișeul lui Jean Bieleg, la Galați, cel maiprobabil în perioada anilor 1887 – 1888, fiind considerată o piesă foarte rară de colecție.
Ea are o dimensiune relativ redusă, de 12,5 x 9 centimetri. Licitația este organizată deCasa «Artmark», în varianta online, începând cu ora 19.00, iar, cei interesați de starea deconservare a fotografiei pot cere amănunte organizatorilor licitației prin email, în perioada de timp rămasă disponibilă până la ora începerii licitației.
Se apreciază faptul căde-a lungul timpului, doar patru fotografii cu Mihai Eminescu au fost certificate, deși aucirculat numeroase imagini cu poetul, însă, demonstrându-se în cele din urmă a fi uneledintre ele false, atenţia cercetătorilor este mereu de actualitate! Prima imagine cu Mihai Eminescu a fost realizată în tinerețea acestuia, mai precis, când avea vârsta de 20 de ani,imagine realizată în anul 1869, la Praga, de către artistul Jan Tomas, aceasta fiindtotodată și cea mai cunoscută imagine cu chipul marelui poet.
Mai mult decât atât,această fotografie ar fi fost multiplicată de peste un miliard de ori, conform unor estimărirealizate de către cercetători. Atunci, Mihai Eminescu s-a fotografiat bust, în costum,cămaşă albă şi papion, iar, fotografia îl prezintă cu privirea spre stânga, privirepătrunzătoare, frunte înaltă şi luminoasă, obrajii unduind într-un zâmbet romantic, buzesenzuale, părul terminat «schubertian», portret «luciferian» ce sugerează pe poetul iubirii
veşnice.

Cea de-a doua fotografie cu marele poet a fost realizată în anul 1878, de către Franz Duscheck, în timp ce a treia fotografie a fost făcută în anul 1884, înstudioul luiNestor Heck, din Iași. Cea de-a patra fotografie, care va fi licitată astăzi, a fost realizatăîn perioada anilor 1887-1888 la Galați, conform unor informații recente oferite de cătrecercetători.
Chiar dacă repetăm unele aspecte, să spunem că aceste patru fotografiicunoscute şi certificate cu Eminescu până la această dată sunt în ordine, cea din tinerețe,făcută la 20 de ani, la Praga, în 1869, de fotograful Jan Tomás, după care a urmat ceaextrasă din tabloul Societăţii «Junimea» şi care datează din 1878, realizată de FranzDuschek în Bucureşti, în studioul său de pe strada «Franklin», cea de-a treia provine dinstudioul lui Nestor Heck de la Iaşi, făcută în 1884, iar ultima este cea realizată de JeanBielig la Botoşani, în 1887, cu Mihai Eminescu la vârsta de 37 de ani.
Originalul celei dea treia fotografii, din care a fost decupat Eminescu, pentru posteritate, la cererea prietenilor săi cu care s-a fotografiat, îi mai cuprindea pe profesorul A.C. Cuza,compozitorul Wilhelm Humpel și poetul Petru V. Grigoriu. Ca să extindem puţinexplicaţia, cea de-a patra fotografie este realizată de un fotograf care a pus bazele acesteiprofesii în Botoşani la jumătatea secolului al XIX-lea. Este vorba despre Jean Bielig, deorigine germană, care avea să moștenească tradiția și pasiunea tatălui său, și el totfotograf. Acesta s-a stabilit pe la 1850 în Bucureşti şi îşi deschisese un atelier defotografie, deşi exista în aceeași perioadă destulă concurență în domeniu, cel mai renumitîn materie fiind nimeni altul decât Carol Popp de Szathmari, pictor şi fotograf deprestigiu, un apropiat al Regelui Carol I.
De altfael, Carol Popp de Szathmari a fost șifotoreporter de război, creațiile sale din timpul Războiului de Independență de la 1877-1878, reușind să străbată timpul și să ajungă până în zilele noastre ca să rămână pentru viitorime! Se pare că familia Bielig realiza fotografii de slabă calitate, puţin conturate, cuo culoare dominant gălbuie şi ca atare, oferta sa nu a putut rezista concurenţei dinBucureşti, iar, din această cauză, ea şi-a îndreptat atenţia spre alte oraşe din provincie.
Merită amintit că de la Atelierul foto «Otto Bielig & Frere» ne-au rămas, printre altele,două fotografii ale familiei lui Gheorghe Eminovici, tatăl lui Mihai Eminescu, ardeleande origine, şi ale părinţilor lui Nicolae Iorga, Nicu şi Zulnia Iorga. Activitatea lui JeanBielig, ca fotograf, a fost destul de îndelungată, pentru că în anul 1909 el a reuşit să facăunele fotografii legate de locurile speciale ale vieții lui Mihai Eminescu, la iniţiativa unuimagistrat botoşănean, Corneliu Botez, stabilit la Galaţi.
Iar, pe de altă parte, cele patru fotografii ce-l înfățișează pe Eminescu şi datorită cărora îl cunoaștem vizual pe poetulnațional al românilor, au fost recuperate și restaurate fotografic prin contribuţii ulterioarecare au scos în evidenţă marea personalitate a lui Eminescu, cel care considera că: ,,Emultă diferență între educație și cultură. Educația e cultura caracterului, cultura esteeducația minții. Educația are a cultiva inima și moravurile, cultura are de a educa mintea.
În fine, un om bine educat, cu inimă, character și moravuri bune, poate să fie c-un cercrestrâns de cunoștințe, pe când, din contra, cultura, cunoștințele cele mai vaste, pot să fiecuprinse de un om fără character, imoral, fără inimă”!
,,Dă-mă uitării precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viaţa suportabilă”!
În perioada celor 38 de ani de viaţă, poetul Mihai Eminescu s-a fotografiat, aşadar,doar de 4 ori (1869, 1878, 1884, 1887) şi avem aceste fotografii care s-au transmis pânăîn zilele noastre. Ele sunt reprezentative pentru aspectul fizic al poetului şi au constituit izvor de inspiraţie pentrunumeroşi artişti plastici, maiales că o serie de fotografi aufolosit cele patru imagini din fotografiile lui Eminescupentru realizarea unor variante retuşate, destinatecomercializării şi realizării unor gravuri şi cărţi poştale ilustrate.
Aşadar, pe cât se poate omeneşte prevedea,literatura poetică română şi gândirea social-politicăromânească au început secolul al 21-lea creştin subauspiciile geniului eminescian, «veşnic tânăr şi ferice» caşi frumuseţea limbii noastre naţionale, care îşi găsesc înpoetul şi publicistul, gazetarul şi pamfletarul Mihai Eminescu, cea mai frumoasă înfăptuire a cugetului românesc pentru că întotdeauna el vafi punctul de referinţă pentru toată dezvoltarea viitoare a periplului cugetării româneşti.Iar, ca să încununăm această îndrăzneaţă incursiune în universul spiritului eminescian,prezentăm spre reflecţie câteva maxime şi cugetări eminesciene: ,,Stejarul nu creştepretutindenea; buruienile, în tot locul”, ,,Eu nu mă supăr deloc de modul cum se reflectăpersoana mea în ochii d-tale, căci de la aşa oglindă nici nu mă pot aştepta la alt reflex”!,,,Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cât prin ceea ce fac”, ,,Poate că povesteaeste partea cea mai frumoasă a vieţii omeneşti… cu poveşti ne leagănă lumea, cu poveşti ne adoarme… Ne trezim şi murim cu ele”, ,,Dă-mă uitării precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viaţa suportabilă”, ,,Popor românesc, mari învăţături îţi dă ţie aceastăîntâmplare! Dacă fii tăi ar fi fost uniţi totdeauna, atunci şi pământul tău strămoşescrămânea unul şi nedespărţit. Dar veacuri de dezbinare neîntreruptă te-au dus laslăbiciune, te-au dus să-ţi vezi ruşinea cu ochii!”, ,,Adevărul e stăpânul nostru, nu noistăpânim adevărul”, ,,Ştiinţă poate câştiga oricine voieşte, judecată nu!”, ,,Am voi săcredem că Occidentul întreg va înţelege, în sfârşit, că la Dunăre, interesele României sunt ale Occidentului însuşi”, ,,Între un diamant şi o grămadă de pietriş cui i-ar fialegerea grea? Aşa, între aprobarea unui om cuminte şi aplauzele zgomotoase alemulţimii”, ,,Cu cât o rimă este mai uşoară, cu atât este mai ieftină şi mai comună, şipoetul trebuie să se gândească de două ori pentru a o întrebuinţa. Un poet distins nu varima niciodată «guriţă-garofiţă»”, ,,Tinereţea şi sărăcia sunt doi duşmani neîmpăcaţi.
Manierele, arta de a vorbi şi încânta, toate acestea sunt străine omului care-a trăit întreoameni comuni şi care-a fost sărac”, ,,Nenorocirea este cel mai bun dascăl; îşi aremetoda ei proprie, dar greş nu dă”, ,,Lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp,nici spaţiu – ele sunt numai în sufletul nostru”!
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
>

Prof.dr. Vasile Gogonea