Transmiterea de rutină și regulată a mesajelor în sprijinul sensului conținut în strategia narativă înseamnă că gestionați și controlați conversația. În limbaj militar, aceasta este dominația. La fel ca o conversație incomodă și dezorganizată într-un cadru social, „timpii morți” pierd atenția publicului. Atunci când se pierde atenția și credibilitatea, mesajele contradictorii au posibilitatea de a umple golul și de a schimba subiectul sau sensul din jurul evenimentelor și problemelor. Acest lucru nu înseamnă să copleșească atât de mult audiența cu „discuții” deranjante, ci să mențină interesul cu informații relevante și nuanțate cultural.
Gândiți-vă la mesajele transmise ca la o conversație. Cu toții cunoaștem oameni care vorbesc mult, dar spun puțin și pe care îi evităm sau îi „eliminăm”. De asemenea, știm cu toții oameni pe care îi putem asculta perioade lungi de timp, deoarece au informații și idei demne de atenția noastră. Concluzia este că trebuie să fim demni de a atrage atenția publicului, fiind credibili și având un dialog cu ei, mai degrabă decât vorbind doar noi. Mesajele susținute în întreaga gamă strategică, operațională și tactică (locală) necesită infrastructură și C2 (comandă și control) capabile să gestioneze fluxul de informații. Voi reveni la această problemă critică în profunzime, mai târziu în acest articol.
O strategie de comunicare cuprinzătoare care poate atrage atenția publicului și exercita o influență previzibilă include mesaje care susțin strategia narativă și sunt incluse în această strategie. O inadecvare flagrantă a mesajelor Guvernului SUA/Departamentului de Stat este dependența doctrinară de vechiul concept de „teme și mesaje”. Temele și mesajele ca strategie de comunicare eficientă și autonomă sunt o premisă falsă. În timp ce temele și mesajele sunt importante, ele sunt subcomponente ale narativului. Temele sunt linia povestirii unui narativ care îi conferă sens. Mesajele nu fac decât să consolideze aceste teme. Gândiți-vă la teme și mesaje ca la un corp care merge dând din picioare și brațe, dar fără cap. La fel sunt și temele și mesajele fără narativ. Narativul este capul lipsă care spune brațelor și picioarelor unde să meargă și explică de ce.
Fiecare acțiune întreprinsă în sprijinul intențiilor Guvernului SUA este o oportunitate de a transmite mesaje, bună sau rea. Amintiți-vă, narativul este despre identitate și co-crearea identității între narator și public. Chiar și transmiterea de mesaje în jurul unei probleme dificile sau negative este o oportunitate de a promova legătura dintre narator și public. De exemplu, problema daunelor colaterale din Afganistan de către forțele SUA sau NATO a fost la un moment dat atât de critică, încât un astfel de eveniment ar închide operațiunile până când problema ar putea fi rezolvată. Devenind proactiv, controlând narativul cu raportări oneste și imediate, a inversat această dinamică aproape 100% din timp. Acțiunile trebuie întreprinse luând în considerare a suportului narativ și al mesajelor transmise.
O altă inadecvare gravă a mesajelor este că Guvernul SUA, în special Departamentul de Stat, este concentrat în mod limitat pe capacități specifice sau pe instrumente în termeni civili, atunci când vine vorba de influențarea operațiunilor. Doar câteva dintre aceste instrumente sunt considerate mesaje. Acest lucru este departe de a fi cea mai eficientă arhitectură de transmitere a mesajelor. Pe măsură ce mi-am învățat meseria de practician în serviciile de inteligență, am aflat de la început că oricine, orice entitate sau orice acțiune care afectează publicul meu țintă era o „oportunitate de transmitere a mesajelor ”. Nu numai Guvernul SUA sau armata SUA intră în contact cu publicul important pentru ceea ce face Rusia. Aproape toate agențiile din cadrul Guvernului SUA, companiile private, ONG-urile, cetățenii privați etc. sunt toate în contact cu publicul țintă relevant. Fiecare dintre aceștia poate și trebuie considerat o parte a puzzle-ului de influență. Rusia și alți adversari înțeleg foarte bine acest lucru și folosesc această strategie împotriva noastră cu rezultate uimitor de eficiente. Ignorarea acestui aspect prin aderarea învechită la doctrină este exact analogă luptei cu una sau ambele mâini legate la spate.
Niciun accent pe transmiterea de mesaje nu ar fi complet fără a evidenția una dintre cele mai evidente discrepanțe; lipsa nuanței culturale în transmiterea de mesaje. Pentru o națiune de imigranți, mesajele noastre sunt dureros de lipsite de nuanțe culturale. Acest lucru nu este doar în ceea ce privește mesajul în sine, ci și în ceea ce privește metodele de livrare și mesagerii. Din nou, în ceea ce privește narativul, problema identității este esențială. Nuanța culturală care se adresează identității specifice este legătura creată între narator (mesager) și public.
Concluzia unei strategii de transmiterea de mesaje este că analiza, integrarea și comanda și controlul, atât din punctual de vedere al viziunii, cât și al acțiunii, sunt esențiale. Operațiunile de influență rusești operează cu această axiomă. Destul de interesant, strategia rusă în ceea ce privește influența are multe în comun cu a noastră. Principala diferență este însă că Rusia efectiv o folosește, o evaluează și o recalibrează pentru o mai mare eficacitate. Da, în cercurile Guvernului SUA/Departamentului de Stat există multe strângeri de inimă în ceea ce privește supravegherea, autoritățile și integrarea, dar strângerea de inimă, gândirea la comun și eșecul de a duce la executare în cadrul întregului Guvern al SUA încă împiedică eforturile SUA.
Recomandări:
După cum s-a menționat anterior, Rusia este foarte mult ca agresorul din curtea școlii, deși mult mai periculoasă. O descurajare fermă, neîncetată și bine explicată, inclusiv privind consecințele dureroase, este în prezent cea mai bună opțiune pentru încetinirea agresiunii rusești. O descurajare puternică cumpără doar ceea ce armata americană numește „spațiu alb”. Ne-ar permite să ne regrupăm, să formăm/să executăm o strategie care să includă cele 5 linii de acțiune recomandate în acest articol. Există multe forme de descurajare și toate trebuie explorate pentru a oferi cel mai echilibrat și proporțional răspuns. Sancțiunile recente asupra celor nouăsprezece persoane și entități rusești sunt valoroase. Descurajarea CYBER este valoroasă prin faptul că demonstrează Rusiei că „a trăi cu sabia înseamnă a muri de sabie”. Din nou, paradigma proporționalității este esențială. Nu căutăm un război, ci o stabilitate durabilă și sigură. Acest concept este la fel ca conceptele Războiului Rece de distrugere asigurată reciproc.
Indiferent de tipul de descurajare utilizat, cu greu ar putea fi ceva mai important decât ca atât Rusia, cât și aliații noștri să înțeleagă în mod clar intenția, hotărârea și profunzimea noastră în folosirea descurajării. Narativul este singurul mijloc prin care se poate realiza o comunicare eficientă despre cine suntem și ce intenționăm.
Fiecare temă și mesaj referitor la descurajare trebuie să fie legate de narativul nostru general despre cine suntem și ce vom reprezenta sau nu. Fiecare comuniacat referitor la acțiunile noastre, fiecare acțiune întreprinsă și fiecare ramificație a acțiunilor noastre cu privire la aliații noștri trebuie explicate prin intermediul unor principii narative, astfel încât să nu fim înțeleși greșit și să nu ne apropiem de conflictele deschise. Descurajarea, mai presus de orice, este un mesaj și trebuie livrat cu toate nuanțele și sensibilitatea oricărei transmiteri de mesaje eficiente.
Toți istoricii își amintesc bine lecțiile din august 1914, când acțiunile și mesajele au provocat un calcul greșit catastrofal și un război complet în 1914. Strategia nuanțată, mesageria centrată pe narativ și acțiunile atent proporționale (și mesajele) întăresc ordinea, stabilitatea și atenuează cele mai periculoase aspecte ale politicii pe marginea prăpastiei.
Descurajarea, ca toate componentele operațiunilor de influență, solicită o analiză detaliată și precisă care necesită inovație în ceea ce colectăm și modul în care analizăm și sintetizăm ce am colectat. Analiza terenului uman, inclusiv în domeniul digital, nu este în prezent o specialitate a SUA și a multor aliați occidentali. Influența necesită „cunoașterea adversarului”. Analiza narativă a identității, ca exemplu, necesită o analiză psiho-culturală, care este mult mai exigentă decât ceea ce poate fi oferit la scară de disciplinele noastre actuale de inteligență. Pe scurt, ceea ce funcționează pentru descurajare în ceea ce privește un grup sau stat țintă, foarte probabil nu va fi la fel de eficient în alte grupuri. Descurajarea adaptată unui anumit grup țintă este cheia unei descurajări proporționale și eficiente.
Recomandări:
Punând totul cap la cap
Ca și în cazul oricărei strategii, nu contează doar elementele individuale. Deși fiecare dintre cele cinci componente ale acestei recomandări sunt esențiale pentru întreaga strategie, ele nu sunt independente. Niciuna nu va obține rezultate semnificative în absența implicării tuturor celor cinci la efectul lor maxim, coregrafiat în cadrul parametrilor strategiei generale.
Pentru a obține cele mai pozitive rezultate, aceste cinci componente trebuie gestionate de o singură entitate cu autoritate de a desemna sarcini asupra zecilor de entități din cadrul Guvernului SUA care dețin controlul asupra pieselor relevante. Aceasta va însemna că acele nenumărate elemente renunță la un anumit control asupra activelor lor pentru a contribui la întreg. În arhitectura noastră actuală de securitate națională, acest lucru cere mult, în principal din cauza problemelor bugetare în care fiecare element se teme de amestecarea bugetele lor. Pentru a depăși aceste obstacole și alte obstacole conexe, va fi nevoie de o conducere fermă și vizionară din partea liderilor superiori ai tuturor acestor agenții, entități și programe. Acest lucru, de asemenea, implicit, va necesita implicarea comunității de inteligență pentru a sparge barierele instituționale ale cooperării considerate mult timp prohibitive. Din nou, dacă conducerea dorește să obțină rezultate mai bune, va trebui să forțeze evoluția necesară.
În timpul Războiului Rece, SUA au gestionat comanda și controlul unei astfel de activități în mare parte prin intermediul defunctei USIA (Agenția de Informații SUA). Am desființat această agenție la sfârșitul anilor 1990 și acum plătim prețul. De asemenea, Secretarul de Stat pentru Apărare/ Departamentul de Apărare în perioada de timp 2011-2012 a eliminat comunicările strategice. Ceea ce a rămas în locul lor este un amestec de colaborări informale și ineficiente, care depinde mai mult de personalitate decât o mașină de influență bine unsă și reglată. Serviciile de inteligență în teorie ar trebui să coordoneze astfel de activități pentru Departamentul de Apărare, dar din motive prea multe pentru a le articula, aici au eșuat lamentabil. Pentru a fi direct, conducerea SUA responsabilă de activitățile de influență nu își mai permite să se ocupe doar de vechiul mecanism de influență, ci trebuie să întreprindă imediat o intervenție chirurgicală radicală pentru a ne scăpa de cancerul protecționismului birocratic care afectează comunitatea securității naționale a SUA.
După cum s-a menționat sub tema rezilienței, aceasta trebuie să devină o prioritate înaltă care stă destul de mult la baza celorlaltor 4 componente ale strategiei. Aceasta este o problemă generațională în cel mai bun caz. Ca în cazul tuturor drumurilor lungi, primul pas este cel mai greu. Avantajul este că, în cele din urmă, este cel mai puțin consumator de resurse privit prin comparație. Conducerea care împuternicește gândirea creativă în cadrul organizațiilor lor să insiste asupra informațiilor de fapt, în context, este esențială. De asemenea, cerința lor de „conducere prin exemplu” dă tonul organizațiilor lor. Într-un mediu de informare hiperpolitic, acest lucru poate fi dificil, dar dacă liderii cu convingeri politice opuse demonstrează curaj, este realizabil.
Cu un public „țintă” cu informații „consolidate”, se poate realiza o îmbunătățire imediată. CYBER are un rol important în susținerea rezilienței. Tehnologia care identifică conținutul, punctele de difuzare și mijloacele de media socială automatizate, în timp ce neutralizează simultan conținutul diviziv, elimină presiunea publicului prea doritor să se retragă în colțurile lor ideologice.
CYBER-ul ofensiv poate și trebuie să demonstreze simultan, prin acțiuni de descurajare, că eforturile continue de a diviza și viza publicul și infrastructura din SUA și a Aliați săi nu vor fi tolerate. CYBER-ul defensiv poate contribui foarte mult la protejarea datelor persoanelor și organizațiilor, ceea ce reduce și mai mult hipersensibilitatea în cadrul publicului vizat. Multe dintre instrumente există și trebuie folosite cu mult mai puține strângeri de inimă prohibitive de la cei responsabili cu astfel de instrumente.
Cu greu ar putea fi ceva mai important decât transmiterea de mesage, alte mesaje și mai multe mesaje care să fie sincronizate de o singură entitate. Pentru o națiune care are una dintre cele mai capabile comunități de comunicare și mass-media existente, eșuăm lamentabil când comunicăm cu restul lumii în sprijinul intențiilor noastre. Ca orice în cadrul guvernului SUA, transmiterea de mesaje a devenit atât de dezarticulată, birocratică și lipsită de comunicare intra-instituțională încât este aproape ineficientă. Una dintre cele mai evidente deficiențe este că, într-un mediu informațional aproape instantaneu, avem o fracțiune minusculă din capacitatea de a trimite mesaje în timp util. Acest lucru nu ar putea fi mai adevărat ca în mediile militare și mai ales în ceea ce privește coordonarea cu restul Guvernului SUA. Din nou, aceasta este o soluție simplă atunci când se aplică bunul simț susținut de o conducere vizionară, dar în arhitectura noastră actuală pare aproape de nerealizat din motivele discutate anterior.
În sfârșit, și revenind complet la punctul de început cu privire la „războiul narativ”, avem zero strategie narativă. Practic fiecare dintre cele cinci componente ale acestei strategii se bazează pe intenția noastră ca națiune. Fără a comunica cine suntem, care este semnificația acțiunilor noastre (sau nu) într-o formă care ne leagă identitatea de cea a publicului nostru, vom continua să eșuăm. Pentru a puncta acest punct, am fost întrebat de nenumărate ori în conversațiile cu prieteni și cu dușmani, de ce fac SUA asta sau aia? Ce înseamnă acțiunile și mesajele voastre? Dacă nu putem răspunde la aceste întrebări de bază, am permis adversarilor noștri să controleze narativul acțiunilor noastre. În prezent, Rusia domină semnificația acțiunilor SUA și ale Aliaților cu un narativ de genul „Occidentul amenință mama Rusia și noi doar ne protejăm cu resursele disponibile”. Pentru a ne lupta împotriva acestuia este nevoie să dominăm spațiului narativ și, după cum putem vedea cu toții, comunicatele de presă sporadice și aleatorii de respingere pur și simplu nu vor face acest lucru.
Deci, iată concluzia: Să spunem povestea noastră, astfel încât toată lumea să o înțeleagă. Să ne protejăm de poveștile contradictorii și de conținutul aferent. Să le demonstrăm clar adversarilor noștri că există un preț de plătit pentru agresiunea lor și, în cele din urmă, să facem povestea noastră demnă de toate tipurile de public.
Rezumat
Cel mai simplu motiv pentru care există doar cinci căi de acțiune recomandate discutate în această lucrare este că suntem în prezent în modul de criză. Pe scurt, trebuie să luăm măsuri și să le luâm acum. După toate estimările, capacitatea de a dezvolta, de găsi resurse și personal pentru o organizație de influență competentă este prohibitivă într-o perioadă scurtă de timp. Implementarea abordării de bază în cinci direcții cu resurse disponibile/re-atribuite, deși descurajantă în aplicare și conformă descrierii din această lucrare, este încă simplificată pragmatic comparativ cu alte soluții. Concluzia este că, pentru a adopta orice strategie, de dimensiuni scurte sau mari, trebuie să ne rupem de doctrina națională veche de zeci de ani. Da, obiceiurile vechi sunt greu de depășit … dar nu imposibil.
Lecția pe care trebuie să o învățăm în urma întregii discuții cu privire la o strategie de influență pentru Rusia este că, pentru ca oricare dintre aceste recomandări să devină eficiente, trebuie să avem o entitate care să poată să formuleze o strategie, să coordoneze și să execute influența. Nu ne mai permitem să sperăm la o colaborare de succes pe termen lung fără conducere, instruire, resurse, autorități legale și fără să divorțăm de birocrația plictisitoare și protectoare care în prezent saturează comunitatea de securitate națională a Guvernului SUA. Ultimul buget al SUA în valoare de mai mult de 700 miliarde de dolari, la care se adaugă inclusiv o sumă nebunească de 61 de miliarde de dolari în fonduri suplimentare arată că influența a fost aproape ignorată. Atunci când fiecare analist din apărare rezonabil și credibil declară că conflictul sub pragul războiului complet este noua normă, logica focalizării asupra bombardierelor, navelor și tancurilor este fatală. Bunul simț dictează că planificarea prioritară a amenințărilor trebuie să se bazeze pe analize, nu pe linia de jos a marilor contractori din apărare. Analiza noastră actuală spune în mod clar că conflictele sunt acum centrate pe influență și, prin urmare, în mod implicit, bunul simț solicită prioritizarea resurselor într-un mod care să răspundă nevoilor de recâștigare a influenței dominante.
După cum s-a spus în analogia sportivă menționată mai sus cu fotbalul, nu putem concura fără toți jucătorii, o strategie de joc, pregătire, personal de asistență, recrutare, inovație și resursele necesare pentru toată lumea, de la băiatul care aduce apă până la antrenor. De asemenea, antrenorul trebuie să dețină controlul asupra întregului aparat, este cel care poate face ajustările necesare pe măsură ce jocul evoluează. Orice mai puțin de atât duce la eșecuri regulate și de rutină. Acest eșec este tocmai ceea ce trăim acum.
În cele din urmă, un memento că „Influența făcută bine este o coregrafie complexă și complicată de acțiuni, cuvinte și activități conexe”. Doar cerințele minime și discuțiile aferente au completat pe deplin paginile precedente, iar mult prea multe au rămas încă nespuse. Nu mă îndoiesc că va exista o rezistență fermă și detaliată din partea multor comunități însărcinate acum cu sarcinile de influență și o salut. Pentru rezolvarea problemelor este necesară o discuție profesională intensă și detaliată. Acțiunea care rezultă din aceste discuții este și mai importantă. Dacă această lucrare încurajează și determină o astfel de acțiune, chiar și în fața criticilor, va fi meritat efortul. O reamintire pentru cei care m-ar provoca; ca și în citatul de la începutul acestei lucrări; „Nu vă plângeți, prezentați soluții”.
Association, A. P. (n.d.). The road to resilience. Retrieved from http://www.apa.org/helpcenter/road-resilience.aspx
Berk, A. W. (n.d.). The Strategic Communication Ricochet: Planning Ahead for Greater Resiliency. Retrieved from The Strategy Bridge: https://thestrategybridge.org/the-bridge/2018/3/7/the-strategic-communication-ricochet-planning-ahead-for-greater-resiliency
Bertolin, G. (2017, November). Digital Hydra: Security Implications of False Information Online. Retrieved from STRATCOM COE: https://www.stratcomcoe.org/digital-hydra-security-implications-false-information-online
Clark, D. H. (2017). Information Warfare, the lost tradecraft. Narrative Strategies, LLC.
Cobaugh, C.-a.P. (2017). Soft Power on Hard Problems. Hamilton Publishing.
Cobaugh, P. (2017, August 12th). Who we are as a nation. Retrieved from Medium: https://medium.com/@paulcobaugh/these-days-you-might-say-that-story-telling-or-narrative-is-my-trade-79aaf1acfa9f
Cobaugh, P. (2018, February 27). Narrative primer for understanding the power of narrative as the core tool of influence. Retrieved from Medium: https://medium.com/@paulcobaugh/narrative-primer-for-understanding-the-power-of-narrative-as-the-core-tool-of-influence-c6710f4a2553
Cobaugh, P. (n.d.). It’s not just social mdia. Retrieved from Medium: https://medium.com/@paulcobaugh/influence-is-not-just-sm-c675d33ca970
Cobaugh, P. (n.d.). Narrative primer for understanding the power of narrative as the core tool of influence. Retrieved from Medium: https://medium.com/@paulcobaugh/narrative-primer-for-understanding-the-power-of-narrative-as-the-core-tool-of-influence-c6710f4a2553
David A. Shlapak, M. J. (2016). Reinforcing Deterrence on NATO’s Eastern Flank. Retrieved from RAND: https://www.rand.org/pubs/research_reports/RR1253.html
Emmott, R. (n.d.). NATO mulls ‘offensive defense’ with cyber warfare rules. Retrieved from Rueters: https://www.reuters.com/article/us-nato-cyber/nato-mulls-offensive-defense-with-cyber-warfare-rules-idUSKBN1DU1G4
Erika Manczak, i. a. (2015, August). Life’s Stories. Retrieved from The Atlantic: https://www.theatlantic.com/health/archive/2015/08/life-stories-narrative-psychology-redemption-mental-health/400796/
Fridman, O. (2017, Spring). STRATCOM COE publications . Retrieved from STRATCOM COE: https://www.stratcomcoe.org/ofer-fridman-russian-perspectiveon-information-warfare-conceptual-roots-and-politicisation-russian
Fundamentals of Cyber Conflict.(2017, May). Retrieved from Stanford University: https://seclab.stanford.edu/courses/cs203/lectures/lin.pdf
Green, E. (2017, March 16). ‘Distracted and distractible’: The rise of propaganda. Retrieved from Streetrootsnews: http://news.streetroots.org/2017/03/16/distracted-and-distractible-rise-propaganda
Hermann, J. (2018, April 5). Defense and Self-Defense in the Information Age: Collaborative Strategy and Collective Vision. Retrieved from The Strategy Bridge: https://thestrategybridge.org/the-bridge/2018/4/5/defense-and-self-defense-in-the-information-age-collaborative-strategy-and-collective-vision
Information Operations.(Routinely updated and current). Retrieved from Cyberspace and Information Operations study center: http://www.au.af.mil/info-ops/what.htm
John Cook, S. L. (2017, May). Neutralizing misinformation through inoculation: Exposing misleading argumentation techniques reduces their influence. Retrieved from PLOS: http://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0175799
Lewis, E. F. (2017, Oct ). A Right-Brained Approach to Critical Infrastructure Protection Theory in support of Strategy and Education: Deterrence, Networks, Resilience, and “Antifragility”. Retrieved from NPS HOMELAND SECURITY AFFAIRS: https://www.hsaj.org/articles/14087
Lydia Kostopoulos, P. (2017, November 14th ). Retrieved from LYDIA KOSTOPOULOS, PHD @LKCYBER: https://www.slideshare.net/lkcyber
Lydia Kostopoulos, P. (2018, April 3-6). Cyber Military Education in an Era of Change NATO presentation. Japan. Retrieved from (NEED URL HERE)
Maan, D. A. (2009). Internarrative Identity: Placing the Self. UPA.
Maan, D. A. (2010). Internarrative Identity: Placing the Self. Lanham, Md. : University Press of America.
Maan, D. A. (2015). Professor/ Author Counter-Terrorism Narrative Strategies . University Press.
Maan, D. A. (2018, February 27). Narrative Warfare. Retrieved from Real Clear Defense: https://www.realcleardefense.com/articles/2018/02/27/narrative_warfare_113118.html
Maisel, W. D. (2017, August 15). It’s Time to Bring Back This Cold War Agency and Stop Ceding the Propaganda War to Russia. Retrieved from Modern War Institute at West Point: https://mwi.usma.edu/time-bring-back-cold-war-agency-stop-ceding-propaganda-war-russia/
Malcher, A. (2015, May 10). Russian Spetsnaz – Ukraine’s Deniable ‘Little Green Men’. Retrieved from Modern Diplomacy: https://moderndiplomacy.eu/2015/05/10/russian-spetsnaz-ukraine-s-deniable-little-green-men/
McAdams.(2015, August). Life’s Stories. Retrieved from The Atlantic : https://www.theatlantic.com/health/archive/2015/08/life-stories-narrative-psychology-redemption-mental-health/400796/
McClintock, B. (2017, July 21). Russian Information Warfare: A Reality That Needs a Response. Retrieved from RAND: https://www.rand.org/blog/2017/07/russian-information-warfare-a-reality-that-needs-a.html
MonishaPasupathi, a. p. (2015, August). Professor of developmental psychology at the University of Utah. The Atlantic.
Multiple. (2018, March 12). Final report of the High Level Expert Group on Fake News and Online Disinformation. Retrieved from https://ec.europa.eu: https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/final-report-high-level-expert-group-fake-news-and-online-disinformation
Pentagon drops ‘strategic communication’. (2012, December 3rd). Retrieved from USA Today: https://www.usatoday.com/story/news/nation/2012/12/03/pentagon-trims-strategic-communication/1743485/
Polyakova, A. (2018, March 20). The Next Russian Attack Will Be Far Worse than Bots and Trolls. Retrieved from The Lawfare blog: https://lawfareblog.com/next-russian-attack-will-be-far-worse-bots-and-trolls
Sallanpaa, A. (2016, October). kremlin-and-daesh-information-activities. Retrieved from STRATCOM COE: https://www.stratcomcoe.org/kremlin-and-daesh-information-activities
The Epic Identity of the Iliad and Odyssey: Pindar and Herodotus’ Lofty Legacy. (n.d.). Retrieved from Center for Hellenic Studies, Harvard University: https://chs.harvard.edu/CHS/article/display/5857
Todd C. Helmus, E. B.-B. (2018, April 21). Russian Social Media Influence. Retrieved from RAND: https://www.rand.org/pubs/research_reports/RR2237.html
US Information Agency.(n.d.). Retrieved from This web site is an archive of the former USIA site as it stood in September 1999, and is now maintained as part of the Electronic Research Collection of historic State Department materials by the federal depository library at the University of Illinois a: http://dosfan.lib.uic.edu/usia/
Weaponized Narrative Initiative. (2018). Retrieved from Weaponized Narrative Initiative at Arizona State University: https://weaponizednarrative.asu.edu/
Mr. Paul Cobaugh retired from the US Army as a Warrant Officer after a distinguished career in the US Special Operations CT community, primarily focused on mitigating adversarial influence and advancing US objectives by way of influence. Throughout his career he has focused on the centrality of influence in modern conflict whether it be from extremist organisations or state actors employing influence against the US and our Allies. Post military career he was offered and accepted the position of Vice President at Narrative Strategies, a US based Think-Do Tank which specializes in the non-kinetic aspects of conflict. He has also co-authored, Soft Power on Hard Problems, Hamilton Publishing, 2017 and Introduction to Narrative Warfare: A Primer and Study Guide, Amazon, 2018