Acum cincizeci de ani în această săptămână, președintele Richard Nixon a ordonat ca CIA să intervină în Chile, pentru a opri alegerea probabilă a unui socialist, Salvador Allende. Dacă acea intervenție eșua, Nixon i-a spus directorului CIA, Richard Helms, că vrea ca agenția de spionaj să facă astfel încât economia statului Chile să „țipe” până când vor fi condițiile potrivite pentru o lovitură de stat militară. Nu a contat că agenția a evaluat șansele de succes ca fiind 1 din 10.

Pe 4 septembrie 1970, Allende a câștigat, dar Nixon nu a cedat niciodată. La patru zile după alegeri, consilierul pentru Siguranță Națională de la Casa Albă, Henry Kissinger, a reunit un grup secret de oficiali și a cerut „o evaluare cu sânge rece” a argumentelor pro și contra sprijinirii unei lovituri de stat militare împotriva guvernului ales democratic, potrivit documentelor aflate la Arhiva Siguranței Naționale, o organizație privată de cercetare afiliată la Universitatea George Washington.

Pe măsură ce evoluau cărțile de joc ale superputerii, rezultatul a fost o capodoperă: lovitura e stat violentă care în cele din urmă l-a înlocuit pe Allende cu generalul Augusto Pinochet a instalat la conducere un regim fiabil pro-SUA.

Ceea ce arată aceste documente este determinarea neînduplecată a SUA, una dintre cele două superputeri ale lumii, de a răsturna un guvern slab. Prima dată, în 1970, Washingtonul nu a reușit să aranjeze alegerile și nu a reușit să organizeze o lovitură de stat militară. Dar trei ani mai târziu, cu economia chiliană țipând într-adevăr din cauza presiunii americane, generalii chileni au putut acționa – și au primit aplauzele guvernului SUA. 

O jumătate de secol mai târziu, economia SUA este cea care țipă. Clătinându-se sub greutatea unei urgențe de sănătate provocată de pandemie, șomaj în masă, lupte rasiale și pierderea credinței în instituțiile americane, inclusiv garanția alegerilor libere și corecte, guvernul pare pregătit pentru o preluare. Dar este un președinte american, susținut de o putere străină, și câțiva dintre prietenii săi care amenință cu violența electorală și chiar refuză să părăsească funcția dacă sunt învinși.

Nu este greu de imaginat cum, în 2015, președintele rus Vladimir Putin, ca Nixon și Kissinger în urmă cu 50 de ani, și-a chemat consilierii la Kremlin pentru o „evaluare cu sânge rece” a șanselor sale de a-și pune propriul tip la putere în America. Stimulat de acest succes, el ajută acum la paralizarea SUA, promovând în secret haosul violent.

Raportul Mueller a concluzionat că Rusia „a intervenit în alegerile prezidențiale din 2016 într-un mod cuprinzător și sistematic”. Comitetul de informații al Senatului a emis un raport bipartizan în august, afirmând că Kremlinul a întreprins o campanie de discreditare a anchetei Mueller și folosește în prezent rețelele sociale pentru a alimenta discordia culturală și rasială.