„Cred că simbolismul conceptual al revoluției sociale la scara dezvoltării umane și-a încheiat în mare măsură mandatul, ca modalitate de schimbare radicală și de creștere a permisivității unui nou model de evoluție socială în spectrul economic, social și politic, în sensul dorit. Nu există nicio confuzie posibilă (în mod intenționat sau nu) între diferitele forme ale mișcărilor revoluționare (dacă există într-adevăr în diferite părți ale lumii) și conceptul de revoluție socială, întrucât găsim paradigmele sale reprezentative în revoluțiile franceză și rusă.

Divergențele geopolitice și geostrategice din lumea contemporană care se pot manifesta în diverse coordonate (conflicte, interese conflictuale, războaie locale, etc.) nu sunt subsumate revoluțiilor sociale, chiar dacă există o anumită tentație de a le introduce în jocurile de putere din diferite părți ale lumii, raportându-le (în special) la percepția mentalului colectiv. ”/ 1 /

După căderea comunismului în Europa de Est, la sfârșitul anilor 1990, entuziasmul nedisimulat a cuprins milioane de oameni. Previzibilitatea istorică, economică, socială și politică s-a prăbușit într-o dezorganizare bine organizată, dezvăluită de evoluția ulterioară a evenimentelor din această parte a lumii. În ce direcție au evoluat noile noastre speranțe? Războiul Rece se încheiase, ideologia comunistă suferise o lovitură severă, dar nu își epuizase temeliile. Cornul abundenței pentru psihologia mulțimii a fost găsit în SUA, Europa de Vest, Canada, etc. Să ne amintim de parabola cu mărul și Newton. Ne-am așteptat să devină roșu, să cadă, după care punga abundenței va fi găsită imediat …

În 1991, G. Bush sr. a anunțat vectorul de referință al evoluției globale, NOW (Noua Ordine Mondială). Evenimentele viitoare păreau să prindă contur într-o poziție geopolitică globală. Singura putere (militară, economică) din lume, SUA, și-a repoziționat coordonatele ca lider mondial.

H. Kissinger a remarcat: „Idealismul tradițional american trebuie combinat cu o evaluare modestă a realităților contemporane pentru a dezvălui o definiție utilizabilă a intereselor americane”.

Globalizarea a apărut ca ceva subsidiar în acest nou context (NWO).  Abordările teoretice, analizele contextuale, punctele de vedere, implicarea diferiților actori sociali au crescut exponențial în susținerea fenomenului. Nu vreau să dezvolt o analiză conceptuală a globalizării. * Globalizarea, ca multe alte concepte, „suferă” prin indeterminarea sa temporală. Putem identifica începuturile sale cu o anumită circumspecție, dar predictibilitatea finală a zonei temporale de implementare intră într-o sinusoidă atipică. Ne referim la anul 2100? Poate mai târziu … Așteptările oamenilor vor fi transmise din generație în generație. Există conotații, obiceiuri, valori și percepții sociale, mereu diferite.

Deoarece ne confruntăm cu nevoi fiziologice și de siguranță comune, acces diferit la resursele naturale, o explozie a populației, schimbări vizibile de mediu, o multitudine de culturi și valori, este necesar să accesăm pas cu pas elemente vizibile/mai puțin vizibile, incluse în ceea ce generic numim globalizare. Ca fenomen complex, globalizarea va include diverse dimensiuni socio-economice, inclusiv cele autoimpuse. Evenimentele sunt în desfășurare. „A fi sau a nu fi” (William Shakespeare).

Nevoile umane sunt diverse, instinctive, comune sau specifice, cu satisfacții pragmatice diferite. Dintr-o perspectivă umanistă, A. Maslow face o ierarhie a nevoilor umane, creând celebra piramidă care îi poartă numele. La baza sa, din perspectivă teoretică, el impune câteva premise.

Nu toate nevoile instinctive sunt la fel de puternice. Cele mai puternice sunt plasate la baza piramidei (nevoi fiziologice – hrană, apă, aer, sex, igienă, etc.). Sunt urmate de nevoile de securitate, dragoste și apartenență și cele de stimă. Pe primii patru pași sunt așa-numitele nevoi „deficitare”, în care persoana nu simte nimic. Dacă nu sunt îndeplinite, parțial sau total, apare disconfortul. Nivelul cinci reprezintă auto-realizarea care vine din plăcerea instinctivă a omului de a profita la maximum de propriile sale abilități. Maslow va comenta mai târziu că cei care au atins acest nivel sunt poziționați într-o stare de transcendență. Potențialul lor este legat de potențialul speciei umane.

În mod firesc, există critici la adresa acestui model de prioritizare a nevoilor sociale, cu o referire insistentă la „mișcarea de autoevaluare”. Răspunsuri Maslow: educație precară. Recent, M. Brenner atrage atenția asupra unei teorii interesante despre rolul și locul educației, din antichitate până în prezent și structurarea diferitelor societăți umane, care se referă doar la această variabilă.” O divizare între elite și populație este o caracteristică recurentă a fiecărei mari societăți organizate. Acest lucru a fost adevărat fără excepție…”

Repet observațiile. Sunt importante și definitorii pentru abordarea mea teoretică.

•         Globalizarea asigură schimbări lente, oarecum previzibile dintr-o perspectivă de sus în jos (procesele sociale de referință sunt primordiale în raport cu nevoile sociale ale oamenilor).

•         Dacă va exista o finalitate în procesul de globalizare, va fi acceptată existența unui singur factor de decizie sine qua non?

•         Finalizarea ipotetică a globalizării va determina sfârșitul periodizării istoriei umane, în parametrii cunoscuți astăzi?

•         Există, la nivelul imaginației sociologice, vreun model socio-economic convergent după globalizare?

•         Care este rolul geopoliticii în această uriașă dezvoltare a fenomenelor și proceselor sociale?

•         Va necesita globalizarea o nivelare a minții colective și a conștiințelor individuale?

Fenomenele și procesele sociale generate de globalizare sunt complexe, diverse și necesită o ierarhie. Întoarceți piramida! Fenomenele și procesele sociale generate provin din „sus și jos”.

Dincolo de reprezentarea lor spațială, cele două piramide „împărtășesc” unele circumstanțe comune. Piramida lui Maslow se bazează pe nevoile fiziologice fundamentale care trebuie să asigure supraviețuirea celor peste șapte miliarde de locuitori ai planetei. Distribuirea și îndeplinirea acestor nevoi sunt inegale la nivel global, generând: sărăcie, analfabetism, condiții de sănătate precare, migrație internațională legală/ilegală, trafic de persoane, etc.

Globalizarea percepută ca o sumă de procese specifice și fenomene sociale, include componentele conceptului, dar și câteva segmente specifice: nevoile de integrare europeană ( de exemplu), nevoile de regionalizare în diferite părți ale lumii, nevoile naționale, nevoile instituționale, nevoile narative. Globalizarea este un proces istoric, temporar nedeterminat. Globalizarea nu se confundă cu NWO, care este prerogativa puterii globale (sau a marilor puteri). Globalizarea în diferite forme de manifestare pragmatică va include întreaga planetă. „Presiunea sa socială” este de sus în jos, uneori imperceptibilă, lentă, acceptată tacit sau nu. Se realizează printr-un proces de transformări sociale. Există, de asemenea, certitudine într-un context oarecum mai larg al abordării globalizării la începutul mileniului al treilea: „Standardizarea globului, sub auspiciile revoluției informaționale și a globalizării financiare, ia aspectul unei legi care este tot mai exclusivistă, deoarece se pare că nu există o perspectivă mai întunecată pentru o țară în zilele noastre decât să fie exclusă din această dinamică planetară. ” / 4 /