Dezlănţuitul laborator de creaţie care a fost de la bun început, de la prima ediţie, fiecare expoziţie West meets East nu se dezminte nici de această dată. Întrucât este greu să navighezi printre atâtea lucrări, stilistic şi ca tehnică atât de diverse, tematic la fel, de data aceasta voi merge pe firul cromatic, chiar dacă şi în această privinţă întâlnim toate abordările posibile. Voi menţiona pentru mulţi artişti locul de unde vin, pentru a vedea şi de această dată bogata participare naţională şi internaţională.
Sculptorul Marcel SCUTARU nu foloseşte culoarea. Lasă lutul necolorat în Carte de protecţie, o triplă metaforă a măştii sau decupează în mijlocul unui caiet de matematică o siluetă umană în Carte.
Există şi persistă o nobilă pasiune pentru alb, ceea ce permite concentrarea căutărilor pe forme şi expresivitatea materiei necolorate ca la lucrarea Semne într-o carte de recitit a Claudiei – Adriana BUNEA MLADIN în colaj textil, a Danei CATONA în ceramică – Jurnal alb sau a Michaelei MALIŢA care îşi intitulează lucrarea chiar Blank. Renunţarea la culoare a cerut artistelor un mai mare efort de concentrare pe expresivitatea materiei.
Şi Alexandra NEACŞU, mergând pe linia minimalistă, în Dezvăluire se foloseşte doar de albul filelor de bumbac cu margini îngălbenite care se „dezvăluie“, pentru ca în Semne de viaţă, filele de data aceasta cu construcţii grafice să fie cuprinse între coperţi de un roşu somptuos.
Adelina UNGUREANU a conceput în Criptat, un obiect sub formă de carte, foarte lucrată, într-o singură culoare, un brun roşcat închis, decorată cu motive vegetale în relief.
Tot o singură culoare – mai multe nuanţe de albastru tare – foloseşte Mihaela BĂLEANU în colajul textil Solzi de peşte.
Două lucrări în alb şi negru sunt complet diferite în privinţa concepţiei şi simbolisticii. Timişoreanca Adriana LUCACIU foloseşte hârtia albă şi neagră, conferindu-i volum în lucrarea Cartea fără cuvinte, titlu paradoxal cu posibile trimiteri iniţiatice. Ieşeanul Cezar LĂZĂRESCU merge şi el pe alb şi negru în cartea dedicată Codului QR (quick response) în lucrarea sa post-Gutenberg, un titlu inspirat pentru epoca noastră, înscriindu-se printre artiştii din expoziţie care explorează simbolistica cărţii, a modului în care o imagine alb-negru ininteligibilă te trimite la un nou şi bogat univers de informaţie.
Tot aici s-ar înscrie şi lucrarea Danei DINCĂ, misterioasele Plăcuţele Acnid (anagrama numelui Dincă), o imaginară scriere arhaică cu spirale, semne geometrizate sau vegetale, figuri antropomorfe, desenate pe suport textil care ar fi îmbătrânit de vreme.
Şi Mariana MOCANU foloseşte scrierea, dar cea foarte explicită a celei mai populare rugăciuni pe care o dedică ţării folosind hârtia arsă pe margini ca un alt simbol pentru vremuri de restrişte.
Codex-ul lui Radu TÂRNOVEANU din Oradea este o lucrare sobră în lemn şi metal.
Coperta cărţii-obiect Simbioza a lui Dragoş PREUTESEI are un elaborat motiv labirintic în alb şi negru, iar interiorul este o explozie de cabluri şi tehnologie, titlul sugerând o posibilă conciliere.
În Din faţă în spate, Florin VOICU asamblează mai multe dischete, devenite deja obiecte din trecut, pe care intervine cu pensula.
Cartea de undeva unde nu am călătorit niciodată este unul dintre cele mai frumoase titluri de lucrări din expoziţie, titlul i-a fost inspirat Anei-Maria PANAITESCU de un mare poet, ea dispunând savant recipiente cu diferite soluri pe o construcţie de un alb strălucitor.
Valorile esenţiale ale Gabriela PETRE sunt explicite în lucrarea Începuturi: natura, sufletul, spiritul, spaţiul, cuvinte inserate pe unele celule ale păienjenişului de negru pe alb.
Un titlu inspirat, Fire de aţă, fire de viaţă, i-a dat Virginia PIŞCORAN din Satu Mare solarei sale creaţii abstracte în două culori.
Ramona Denissa Şercăianu, una dintre tinerele în care Daniela Frumuşeanu crede şi le promovează, foloseşte şi ea tehnica ce părea uitată a împâslirii pentru a dispune o serie de compoziţii florale stilizate asemănătoare celor de pe cahlele transilvănene.
Ieşeanca Ecaterina MARGHIDAN foloseşte două culori, negru şi un verde frumos, în cartea-obiect Vorbe goale, vorbe ce sunt decupate în materialul textil, vorbe puţine, dar care exprimă crezul artistei despre ceea ce nu este important.
Cu albastrul său inconfundabil combinat cu negru, gestualistul Lisandru NEAMŢU pliază şi taie hârtia într-un mod nou de fiecare dată ca şi acum în Jurnalul meu.
Creator de imagini suprarealiste pline de atmosferă, botoşăneanul Liviu ŞOPTELEA, altminteri plin de culoare în picturile sale, o foloseşte cu reţinere în cele două lucrări din expoziţie – îngerarium, în care apare un înger trâmbiţaş, şi în 3 poeme de înţărcat iubirea.
Sobră cromatic – argintiu şi culoarea lemnului – dar de mare impact este şi lucrarea Reflexie fixată a lui Ionuţ MITROFAN care foloseşte pioneze de inox aplicate pe lemn de brad într-o compoziţie bine definită.
La fel de sobră, dar în cu totul alt registru, este lucrarea simbolică a Door a Mianei Ene, dar în altă gamă cromatică, mai ales că o patinează.
Cartea mea fereastră a Magdei MOROZAN, cu o copertă cu un relief de figură doar în griuri rafinate, ca de altfel mai toate filele, se subscrie tematicii alese de mai mulţi artişti: cartea ca simbol al deschiderii eului către lume.
Tripticul Mesaj dimensional al Mădălinei Stan este unitar cromatic, plecând de la alb la negru prin mai multe nuanţe de gri, dar fiecare piesă are forma ei, pătrat, poligon cu cinci laturi şi cu şase laturi.
Din Stuttgart, Dorothea FLEISS, care creează cărţi-obiect de peste 20 de ani, trimite Folium tea diarium şi Memento diafan din seria jurnalelor ei de artist, explorări de scriere, puţină culoare şi forme tridimensionale.
La fel procedează şi Anup LET din India în Fără titlu, Povestea mea şi A patra dimensiune bazându-se pe un desen expresionist.
Olandeza Naomi SULTANIK foloseşte adesea scrierea de mână şi grafica proprie ca în ART & (HER / HIs) tory, doar colajele sunt colorate, iar în Specii de durată se observă o altă preferinţă a sa, folosirea obiectelor „sărace“, minimaliste.
Graficiana Denissa ŞERBAN MASCHEK, stabilită în Germania, este şi ea o adeptă a scrierii folosită pentru expresivitatea ei ca în Jurnal PARimPAR, culoarea intervenind rar, reţinere observabilă şi în Orologhion (carte bisericească de rugăciuni), unde obiectul este creat / sculptat şi colorat cu griuri.
Cu o grafică puternică şi imaginativă, cu diverse colaje de hârtie, fotografie, sticlă, ceramică, Gabriela NAFTANAILĂ-LEVENŢU înfăţişează universul ei de valori în Lada de zestre, Cartea zilelor şi Cartea familiei, mergând pe o dominantă de albastru şi negrul desenului.
O compoziţie bazată pe roşu şi negru, Fluidul negru, a timişorencei Otilia SFETCU propune o asociere insolită între o carte, cotropită de o materie neagră ca de tuş, dominată totuşi de o masă de fire roşii încâlcite.
Pe o „carte“ de lână împâslită, Livia PETRESCU aplică cu economie foiţă de aur în lucrarea intitulată Strămoşi, strămoşi milenari fiind cele două materiale.
Sobră cromatic şi preţioasă în ciuda prezenţei colajului de ziar este şi compoziţia Poveste din pădure de Tiberiu POP, în care brunul pensulat este alăturat auriului.
În trei culori – alb, roşu şi negru – se exprimă Rodica BANCIU REGEP pentru lucrarea simbolică Semnul împăcării în care foloseşte diferite forme cruciforme. Tot trei culori – roşu, gri, negru – foloseşte şi Lavinia DIMA în Carte în proces evolutiv în care accentul de roşu cu figura umană este centru şi misterul compoziţiei, iar liniile de griuri şi negru sunt savant compuse.
Daniela FRUMUŞEANU este o entuziastă a folosirii tehnicilor celor mai grele, între care frumoasa tehnică a serigrafiei, şi a tainelor coloranţilor. Foloseşte şi scrierea, cu texte explicite referitor la crezurile ei spirituale. În Glosar domină albul, roşul şi negrul, pe hârtia manuală culorile primind o strălucire aparte. În Carte cu îngeri se folosesc nuanţe de albastru suav în ton cu titlul, iar în Reviviscenţa, culoarea simbol este rugina.
Cutia roşie a americancei Joanne Luongo foloseşte insigne cu secera şi ciocanul, foarte comune în fostul URSS şi care de altfel erau bine realizate din punct de vedere plastic, materiale textile şi hârtie, plus texte în rusă, pentru a reaminti o simbolistică a cărui sens a devenit străin pentru mulţi contemporani.
Puţine culori foloseşte şi Cristina Gloria OPRIŞA din Satu Mare în Carte zidită, alb pe lemn pentru ornamentare, negru şi alb pentru scriere, roşu închis pentru o ramă – o compoziţie inspirată de o fotografie de epocă.
Tânăra universitară ieşeană Elena ŞOLTUZ imaginează o carte purtată de aripi, mesaj iniţiatic subliniat şi de titlu Lupta dintre bine şi rău.
Gabriela VASILESCU a colorat în negru, verde smarald închis şi roşu sângeriu coperta cărţii-obiect ce poartă numele unei zeiţe nordice, Freya (A Forest Book).
Cărţile-obiect care s-ar încadra la policromie variază şi ele foarte mult chiar pornind de la acest criteriu, unele sunt sobre, altele exuberante, în unele culoarea este de accent, în altele avem câte o dominantă şi în fine sunt şi cele în care policromia este mesajul principal.
Lucrând în metal, Bogdan-Severin HOJBOTĂ imaginează în Tainica, o elegantă carte ferecată având pe copertă o luminoasă fereastră, iar în Mecanism în pagină dispune roţi de ceasornic, cu un dublu simbolism, al ştiinţei şi al timpului.
Modelajul în lut polimeric este folosit de Victoria ILEA pentru a crea două lucrări ale căror provocatoare titluri, Adevărul absolut şi Memoria împăratului au intenţionat texte ilizibile.
Valentina ŞTEFĂNESCU din Timişoara consideră pe drept cuvânt că Semnul de carte este chiar omul, aşa că a creat din papier mâché un cap de om.
Miruna HAŞEGAN, profesor universitar ieşean, în colajul Cartea vieţii sintetizează plastic diversitatea vieţii folosind şi unele cuvinte cheie sau texte într-o policromie discretă.
Într-un altfel discretă este şi policromia Cristinei MOCAN în Jurnal aflat în comprimare fluidă. Este de fapt o lucrare în alb – fondul şi negrul obţinut dintr-o pensulaţie gestualistă, cu câteva inserţii de roşu şi câteva alte inserţii şi mai discrete de alte culori.
Craioveanca Gabriela RĂDULESCU propune un delicat şi savant „ghid“-obiect Vademecum (Jurnal medieval) care cuprinde notaţii despre plante vindecătoare, rugăciuni, desene în culoare, acuarele, mărțișoare colate pe hârtie.
Cartea este cel mai bun medicament decretează tânăra timişoreancă Mălina-Elena TURMACU imaginând un obiect ludic pentru a-şi susţine afirmaţia.
O lucrare dramatică şi un titlu dramatic – O căsătorie între viaţă şi moarte – prezintă tânăra craioveancă Maria Alexandra ȚECU.
Sub titlul Ochiul minţii, clujeanul Vlad Nicolaie BULGĂRE expune mai multe creaţii abstracte concentrice într-o policromie echilibrată.
Alegerea materialului ca şi titlul lucrării Cer şi nori a determinat-o pe Adriana CĂNIJA POPA din Deva să adopte culori suave între care a strecurat şi auriu.
Mioara Trandafir STANCU prezintă o casetă misterioasă şi ferecată, dar ludică prin combinarea de elemente, numind-o Călătoria, casetă care conţine pietre pictate.
Alfred SCHUPLER, creator de cărţi de artist, expune Symmetria / Diaphora, semn că se mai păstrează această nobilă artă şi în zilele noastre.
Cu un simţ decorativ deosebit, Luciana TOMA creează trei litere albastre ca cicoarea (şi ea prezentă), WME, fiecare dintre cele trei litere fiind pictată separat, ca şi fondul, pe câte un caseton.
Tânăra, dar titrata Mihaela MIHALACHE, în cele trei uleiuri pe pânză, cu o cromatică închisă, pe care le prezintă în expoziţie, foloseşte o temă dragă ei, cea a ursului, jucăria preferată a multor copii, care se insinuează astfel în mentalul colectiv ca simbol al copilăriei pierdute, dar care oricum vieţuieşte în fiecare.
O cromatică închisă, dar puternică, foloseşte Mihai MOLDOVANU – aceasta fiind o trăsătură stilistică a sa – în Pământul în ceas de cumpănă, una dintre cele câteva lucrări din expoziţie sub semnul vremurilor pe care le trăim.
Alina VODĂ expune trei lucrări, Carte-obiect – aplicând pe o suprafaţă mai multe mici obiecte de metal din viaţa cotidiană de azi, cifre şi coduri de bară; Carusel – un obiect jucăuş care repetă silueta neagră a unui câine; S.O.S. Pădurea – o compoziţie complexă ca tehnică, în mai multe planuri, ultimul conţinând imaginea unui cerb în întunericul vegetaţiei.
Mai multe „file“ textile cuprinde lucrarea tinerei ieşence Ioana Bianca DIDEA, Structuri vegetale, pe care sunt aplicate motive florale divers colorate.
Mihaela TĂTULESCU din Oradea dispune în File netoarse pe suport de lână albă mici ţesături multicolore cu simboluri şi decoraţii străvechi.
Artista bistriţeană Andreea RUS se referă în creaţia sa la această primăvară ciudată pentru noi toţi în Filă de jurnal – This spring folosindu-se de o cromatică dramatică.
Prin formă sau prin titlu, uneori prin ambele, mai multe lucrări în expoziţie se referă la formele anterioare de consemnare, cum este Manuscriptul apocrif al Mihaelei OLARU, cu cromatica sa armonioasă servind ca fundal simbolului cruciform.
Vasile POP-NEGREŞTEANU participă la expoziţie cu trei lucrări având titlul general Povestiri din carte mea, în prima titlul particular este Virus capturat în care virusul foarte colorat este „capturat“ de un mare pătrat alb, albul şi pătratul fiind fiecare simboluri benefice. A doua, Înălţarea cuvântului, este ascensională prin însăşi construcţia ei şi solară şi în detalii, iar a treia, Pagina primordială, este o compoziţie abstractă aşa cum este întotdeauna imaginat primordialul.
Iniţiatică, cartea-obiect a clujencei Zoe VIDA, intitulată Cartea Porţilor invită la cunoaştere cu nenumăratele ei porţi şi chei.
Pe un fond policrom preţios sunt dispuse vertical mai multe suluri, unele albe străbătute de puţine fire aurii, altele aurii cu scris auriu în CARTEA mea de suflet de Elena CIOBĂNAŞU din Iaşi.
Atena-Elena Simionescu, universitara ieşeană, creează un obiect tridimensional sugestiv al unei persoane sechestrate în Izolare, o altă lucrare dedicată experienţei noastre din acest an, iar în Legendele cetăţii combină sobru doar câteva elemente care să trimită la titlu.
O maestră a liniei învoalte, Doina REGHIŞ IONESCU în Altarul creaţiei divine prezintă mai multe creaţii abstracte.
Şi Ana-Maria RUGESCU prezintă mai multe creaţii abstracte, bazate pe pete mari de culoare şi o cromatică adecvată titlului Înscrisuri – Tainele pământului.
Ioana VÎLCU din Râmnicu Vâlcea adună şi ea mai multe compoziţii abstracte bazate pe vii pete de culoare între nişte coperţi intitulând lucrarea Prin alţi ochi.
Georgeta HLIHOR dedică cartea sa obiect lui Mozart într-o compoziţie în care culoarea este cea care accentuează mesajul.
În Blocul de desen, ieşeanca Monica Pop explorează pe fiecare filă forme foarte diverse de expresie inspirate de câte o imagine.
Unele policromii sunt pe un fond de culoare, negru, alb, albastru etc. Adriana BĂDESCU într-o carte obiect cu mai multe file cu fonduri diferite colează imagini bine compuse pe diferite fonduri de culoare în Clasorul meu cu amintiri.
Ruxandra Eugenia Socaciu din Curtea de Argeş în cartea-obiect cu mai multe file, intitulată Elements, prezintă compoziţii abstracte sau figurative, egal de bine stăpânite.
Violeta CARP în Caiet de schiţe – Festivalul internaţional de artă Carpathian space expune sugestive notaţii vizuale într-o manieră sigură.
Cartea-obiect a bârlădencei Niculina VLAD LEONTE conţine câteva file cu obiecte pictate.
Vidya Sagar SINGH din India în Serii Corona – din nou o reflectare a obsesiei din acest an – prezintă o compoziţie dominată de un păienjeniş negru, culoarea intervenind într-un miez plin de simboluri.
Şi Rajesh Patil EKNATH din New Delhi expune o lucrare de pandemie, C-19 Ciocan pe naţiune, în care sunt colate literele ţării sale India pe un fond acoperit de puncte albe, unele însângerate.
Într-o creație textilă dominată de albastru – Simboluri de Cucuteni, în a doua dominată de roşu – Cucuteni, Elena HĂBĂŞESCU plasează spirala şi celelalte simboluri ale acestei culturi într-un fastuos context cromatic.
Lucrarea Riga Crypto a tinerei Ionela APETRII are dominanta ciupercilor gălbioare, tema compoziţiei sale fiind inspirată de celebra poezie a lui Ion Barbu, un simbol al iubirii imposibile.
Plin de vervă şi culoare, indianul Konar KOUSHIK rezumă în maniera artei naive intrigile foarte bogate a trei filme celebrissime în ţara lui.
Două tinere surori, Elena Livia GREACA şi Maria Laura GREACA, studentele Danielei Frumuşeanu, pe care aceasta le promovează cu entuziasm, aşa cum a făcut cu mulţi alţi studenţi ai ei, au fiecare propria personalitate artistică, un stil conturat. Cele două lucrări ale Elenei Livia Greaca, intitulate ambele Proliferare, dezvoltă plastic un concept abstract, un atribut al materiei. Maria Laura Greaca plecând de la un motiv animalier, fluturele, în cele trei lucrări Elitre, pare să se ia la întrecere cu ceea ce a creat natura ca bogăţie şi compunere cromatică.
Plină de culoare este cartea obiect cu mai multe file a Lidiei MĂRGELU, intitulată Pomul vieţii, o altă lucrare din expoziţie dedicată motivelor arhetipale ale omenirii.
Policromia ca mesaj principal o întâlnim în lucrarea abstractă Povestea firului de aţă de Rodica-Rozalia JIANU.
Mai multe compoziţii cu o cromatică puternică, dar bine stăpânită sunt cuprinse în cartea-obiect Geomorfică subiectivă de sibianca Olimpia COMAN-SIPEANU.
Un frumos titlu are cartea-obiect a tinerei sucevence Daria Elena ZETU – Ridică-te şi străluceşte – care cuprinde mai multe compoziţii din colaje textile sub semnul soarelui, muntelui, mării şi omului.
Născută Mihaela Dima, în 15 ianuarie 1952, la Sighișoara. A absolvit Facultatea de Filosofie, Secția Sociologie, Universitatea București, 1975. A susţinut teza de doctorat în 2006, cu tema „Istoria comerțului de artă în România în secolul al XX-lea“, conducător Gheorghe Buzatu. A lucrat la Muzeul Județean Braşov (1975-1979), Muzeul Național de Artă al României (1979-1992), Muzeul Național Cotroceni (1992-1993) şi Editura Maiko (1993 – prezent); este membru al Uniunii Artiştilor Plastici, Filiala Critică.