ELEMENTE PENTRU O TEORIE A DUBLEI PIRAMIDE RĂSTURNATE. O POSIBILĂ PARADIGMĂ (Dr. Velemir Radovan)

Dr. Velemir Radovan



  Motto:

  "Tot interesul rațiunii mele, atât cel speculativ cât și cel practic, e cuprins în următoarele trei întrebări:
  1.Ce pot ști?
  2.Ce trebuie să fac?
  3.Ce-mi este îngăduit să sper? "

  Immanuel Kant


   SCHIMBĂRILE SOCIALE ȘI AMURGUL REVOLUȚIILOR SOCIALE

   Schimbările sociale au reprezentat un subiect,dar și un concept analizat atât de sociologie, dar și de diverse domenii asociate sau complementare tipurilor de intervenții teoretice:istorie, politologie, psihologie socială, psihologia mulțimilor, economie politică, etc. Schimbările sociale au vizat un stat,o zonă geografică,un continent sau alte delimitări geografice, cu doua puncte de interferență: vectorii interni ai fenomenului social, precum și vectorii externi, în diversitatea coordonatelor lor. Elemente gnoseologice fundamentale s-au conturat în diverse modele sociologice, cu referi la schimbări și conflicte sociale,revoluții sociale. A.Comte, K. Marx, T.Parsons, M.Weber, P.Sorokin,,R Merton, A Giddens…sunt doar câteva nume de referință. Indiferent de context sau autor , sociologia schimbărilor impune o analiză a factorilor dintr-o stare X, care evoluează și se transformă într-o stare Y. J.Baechler ne propune realizarea unei schimbări sociale în patru faze: deriva, evoluția, revoluția și mutația.(1) În orice construcție conceptuală, cu referire la schimbarea socială este obligatoriu să recunoști diversitatea cazurilor de schimbare, complexitatea proceselor sociale, analiza fenomenelor și tipurile de interacțiune existente.(2)

   Revoluțiile au reprezentat forme de rezolvare a unor crize majore în zone și etape diferite ale evoluției umane. Revoluțiile au permis înlocuirea bruscă și violentă a unui sistem politic, economic și social, cu altul. Indiferent de mijloacele utilizate în atingerea scopurilor. Istoria consemnează ca evenimente majore următoarele revoluții: engleză, americană, franceză și rusă.(3) Demersurile teoretice s-au raportat în general la paradigmele revoluțiilor franceză și rusă.A.Giddens identifică trei modele ce explică fenomenul revoluției ca atare:teoriile lui K.Marx, J.Davies și C.Tilly (4)

   Conceptul de revoluție a constituit subiect de analiză și pentru alte domenii ale cunoașterii. Istoricul german I. Geiss evocă faptul că “ efectele pe plan extern ale revoluției franceze aveau să fie considerabile. Spre deosebire de revoluția engleză, cea franceză nu avea să rămână un fenomen izolat, manifestându-și influența într-un spațiu considerabil lărgit…”(5) J.M.Greer în a sa Enciclopedie a Societăților Secrete și a Istoriei Ascunse** subliniază că în cazul revoluțiilor americane, franceze sau ruse a existat o anumită interferență a societăților secrete , discrete ( francmasonerie) sau oculte cu fenomenele revoluționare, chiar dacă , nu întotdeauna, în derularea evenimentelor revoluționare, s-a putut puncta cu precizie rolul și locul acestora. Din perspectiva filozofiei politice” consevatorismul, refomismul,revoluția sunt cele trei orientări care poate să le imbrace acțiunea politică”(6). Prin raportare la cele mai importante evenimente cu impact la nivel global, P.Miquel include și revoluția franceză(7), iar în perspectiva unei istorii ceva mai recente ( 1989-s.n.) “ principalii factori ai distrugerii imperiului stalinist din Europa Centrală și Răsăriteană au fost Gorbaciov și dezastrul economic”(8)

   Abordări multidisciplinare,concluzii oarecum diferite, dar complementare în înțelegerea mecanismului social aflat în spatele unei revoluții sociale.” A explica un fenomen social, înseamnă adesea a arăta ce poate fi văzut ca fiind efectul neurmărit al unor acţiuni raţionale”(9) Revoluţia este prin forma de manifestare, amplitudine, durată şi consecinţe un fenomen social.” Experienţele dobândite nu expiră niciodată. Ele sunt doar şlefuite şi adaptate nevoilor, indiferent de tipul şi structura actorului social. Să recitim încă odată, cu atenţia şi priceperea necesară, citatul din textul reputatului sociolog R. Boudon (1998), în condiţiile în care masele sunt amorfe, impersonale şi incapabile să realizeze proiecte şi strategii revoluţionare. ”Acţiunile raţionale” aparţin altora!”(11)

    POSIBILE ÎNTREBĂRI

   •  Evoluție,criză,revoluție mai reprezintă concepte operaționale , ce se pot alătura, pentru realizarea unor schimbări majore într-o zonă sau alta a lumii?
   •  În cazul unui răspuns afirmativ, revoluția este percepută ca un scop sau ca un mijloc?
   •  În noua ordine mondială, în care globalizarea își are coordonatele bine conturate, asistăm, de facto, la o dizolvare semantică și operațională a conceptului de revoluție socială, reîntorcându-ne, în ceea ce privește evoluția noastră, la ceva de genul perpetuum mobile social de speța a-I-a?

   În ce măsură diverse analize,studii,rapoarte,lucrări, cercetări realizate în ultima parte a secolului XX (Ex: Rapoarte ale Clubului de la Roma, A.Toffler-Șocul viitorului,Al treilea val-, S.Huntington, Ciocnirea civilizațiilor, etc.) au putut oferi premize, certitudini parțiale,ipoteze de lucru care să permită construirea unor proiecții sau chiar predicții rezonabile privind schimbările majore de la începutul mileniului trei?

   Opinez că simbolistica conceptuală a revoluției sociale pe scara devenirii umane și-a încheiat în cea mai mare măsură mandatul, ca modalitate de schimbare radicală și creșterea permisivității unui nou model de evoluție socială în spectrul economico-social și politic, în sensul dorit. Nu este posibilă o confuzie( voită sau nu) între diversele forme ale mișcărilor revoluționare( dacă ele există într-adevăr, în diversele zone ale lumii) cu conceptul de revoluție socială, ale căror paradigme reprezentative le regăsim în revoluțiile franceză și rusă.

   Divergențele de ordin geopolitic și geostrategic din lumea contemporană ce se pot manifesta în diverse coordonate( conflicte, interese contradictorii,războaie locale etc.) nu sunt subsumate revoluțiilor sociale, chiar dacă există o anumită tentație de introducere a acestora în jocurile de putere din diversele părți ale globului, prin raportare( în special) la percepția mentalului colectiv.
__________________________________________________________________________________________________

1)J.Beechler,Dicționar de sociologie,Larousse, Editura Univers Enciclopedic,1996,pp. 237-239
2)A se vedea,B.Valade,Schimbare socială,în vol. Tratat de sociologie, Editura Humanitas, 1997,pp. 356-392
3)*Este necesară o delimitare distinctă între mișcările revoluționare și conceptul de revoluție.
4)A.Giddens,Sociologie,Editura All,2001,pp. 540-548
5)I.Geiss,Istoria lumii,Editura All, 2012,p.440
**A se vedea, J.M.Greer,Enciclopedia societăților secrete și istoria lumii ascunse,Editura All,2009,pp.463-468
6)B.Valade,op.cit. p.391
7)P.Miquel, Evenimente cruciale ale istoriei, Editura Lider,2002,pp.88-107
8)P.Calvacoressi,Europa de la Bismark la Gorbaciov,Editura Polirom,2003,p.9
9)R.Boudon,Efecte perverse și ordine socială,Editura Eurosong&Book,1998,p.7
10) Alte perspective asupra problematicii revoluțiilor sociale:J.Foran(coord.),Teoretizarea revoluțiilor,Editura Polirom,2004;V.Radovan,Revoluția din manual, http://www.asociatia-zamolxe.ro/node/800; M. L. Rouquette, Despre cunoaşterea maselor, Ed. Polirom, 2002
11)V.Radovan, op. cit. p.3

   GLOBALIZAREA SAU PANACEUL UNIVERSAL AL SCHIMBĂRILOR SOCIALE CONTEMPORANE?

   După căderea comunismului în Europa de Est de la sfârșitul anilor ’90 un entuziam nedisimulat a cuprins milioane de oameni. Predictibilitățile de ordin istoric,economic, social și politic s-au prăbușit într-o…dezorganizare bine organizată, devoalată de evoluția ulterioară a evenimentelor în această parte a lumii. În ce direcție evoluau noile noastre speranțe? Războiul rece se încheiase, ideologia comunistă suferise o puternică lovitură , dar nu-și epuizase fundamentele. Cornul abundenței pentru psihologia mulțimilor se regăsea în SUA, Europa Occidentală, Japonia, Canada, Țările Nordice, Elveția…Să ne reamintim de parabola Mărul și Newton. Ne așteptam ca acesta să se înroșească, ca cadă , după care sacul abundenței se va regăsi imediat. Acesta era pretextul și o certitudine privind acțiunile noastre viitoare.

   După ce în 1991. George Bush sr. anunța vectorul de referință al evoluției globale,Noua Ordine Mondială, evenimentele viitoare păreau să prindă contur într-o plasă geopolitică cu caracter global. Singura putere militară, economică și financiară a lumii, SUA, își repozițioana coordonatele de lider mondial, prin raportare la evenimentele lumii contemporane. Dezvoltările de atunci, circumscrise unei cutume psiho-sociale se înscriau în ceva firesc. H.Kissinger consemna:” Într-un moment în care America nu este nici să domine lumea, nici să se retragă din ea,când se constată ea însăși atotputernică și complet vulnerabilă deopotrivă, ea nu trebuie să-și abandoneze idealurile care i-au adu măreția. Dar nici nu trebuie să pună în pericol acea măreție nutrind iluzii în legătură cu intinderea posibilităților sale de cuprindere…În călătoria sa solitară pe calea ordinii mondiale pentru cea de-a treia oară în epoca modernă , idealismul american rămâne esențial ca întotdeauna, poate chiar și mai mult…Idealismul tradițional american trebuie să se combine cu o evaluare cumpătată a realităților contemporane pentru a da la iveală o definiție utilizabilă a intereselor americane “( 12)

   Globalizarea apărea ca ceva subsidiar în acest nou context, iar studiile, abordările teoretice, analizele de context, punctele de vedere, implicarea diverșilor actori sociali au crescut în mod exponențial în susținerea fenomenului ca atare. Nu doresc să dezvolt o analiză conceptuală a globalizării pentru că nu îi este locul în acest demers teoretico-conceptual.*** Globalizarea, asemenea multor altor concepte, ce încercau să explice evoluția societăților umane în diverse epoci istorice suferă prin indeterminarea sa temporală. Putem identifica cu o oarecare circumspecție începuturile acesteia, dar predictibilitatea finală zonei temporale acesteia intră într-o sinusoidă atipică, gen materia întunecată a spațiului intergalactic. Ne raportăm la anii 2050? Sau 2100? Poate mai târziu…Așteptările oamenilor se vor transmite din generație în generație, în condițiile în care se pot ivi conotații,cutume,valori, percepții sociale, intervenții, mereu altele. Dar…

   Pentru că ne confruntăm cu nevoi fiziologice și de siguranță comune, de acces diferit la resursele naturale, cu o explozie demografică fără precedent, de schimbări vizibile ale mediului prin fenomenul încălzirii globale, cu o multitudine de culturi ți valori, este necesar a accesa pas cu pas elemente vizibile( sau mai puțin vizibile) înglobate în ceea ce generic numim globalizarea. Ca fenomen complex,globalizarea va include vectori economici, culturali, financiari, religioși, educaționali, militari, etc. Evenimentele sunt în desfășurare. Fără a fi sinonime, în sens și conținut, unii teoreticieni ai domeniului aduc în planul analizei conceptul de mondializare. Din această perspectivă, mondializarea contemporană include creșterea ăn forță a investițiilor stăine,explozia cantitativă a schimburilor internaționale, participarea țărilor în curs de dezvoltare alături de Triada Economică, globalizarea financiară construită pe fundamentul dispariției intermediarilor, a frontierelor economice și-a legislațiilor restrictive.(13)

   POSIBILE OBSERVAȚII

   •  Globalizarea asigură schimbări lente, oarecum predictibile, dintr-o perspectivă de sus în jos ( procesele sociale de referință au primordialitate în raport cu nevoile fiziologice și de siguranță ale indivizilor, deși, declarativ și analitic complexele fenomene ce intereacționează sunt prezentate exact invers.
   •  Dacă va exista o finalitate a procesului de globalizare se accepta sine qua non existența unui decident unic?
   •  Ipotetica finalizare a globalizării va determina sfârșitul istoriei, în parametrii cunoscuți azi?
   •  Există, la nivel de imaginație sociologică, vreun model socio-economic convergent post globalizare?
   •  Care este rolul geopoliticii în această desfășurare imensă de fenomene și procese sociale?( Oricum, geopolitica este un apanaj al celor puternici și foarte puterni
   •  Globalizarea va impune o nivelare a mentalului colectiv și a conștiințelor individuale?
_________________________________________________________________________________________________

12)H.Kissinger, Diplomația,Editura All,2002,p. 727. A se vedea și pp. 700-728
***)A se vedea, A.Giddens op. cit. pp.557-575; P.Calvacoressi, Politica mondială după 1945,Editura Allfa, 2000,pp. 139-169 ; J.Bratton, O istorie a lumii în 12 hărți, Editura Polirom, 2013, p.351
13)A.Chauprade,F Thual,Dicțonar de geopolitică,Editura Corint, 2003,pp.459-462

 
GLOBALIZAREA. O PARADIGMĂ POSIBILĂ.




Fig. nr. 1 - Piramida lui A. Maslow
*
 

Fig. nr. 2 - Nevoile lumii contemporane (V.Radovan) *
 

Fig. nr. 3 - Globalizare. Translație verticală *

 

Fig. nr. 4 - Globalizare. Faza 1*

 

Fig. nr. 5 - Globalizare. Faza 2*

 

Fig. nr. 6 - Globalizare. Faza 3*

 

Fig. nr. 7 - Globalizare. Faza 4*

 

Fig. nr. 8 - Globalizare. Faza 5*

 

Fig. nr. 9 - Globalizare. Faza 6*

 

Fig. nr. 10 - Globalizare. Instrumente și structuri de realizare*

Coloana
Infinitului
C.Brâncuși

   ANALIZA SWOT

   PUNCTE TARI

   •  Rezultatele excepționale obținute în dezvoltarea tehnologiilor contemporane asigură un grad ridicat de comunicare și socializare pentru miliarde de oameni.
   •  După cel de al 2-lea război mondial am asistat la începutul unor procese de integrare zonale sau regionale a diverselor grupe de țări, cu conotații economice, financiare, sociale, militare ,culturale, etc. Sunt elementele de referință care vor reprezenta fundamentele globalizării.
   •  Globalizarea se va realiza în etape, generând procese și fenomene aflate într-o continuă dialectică, interacționând complex, uneori contradictoriu.
   •  Au apărut instituții la nivel global ( ONU,UNESCO, etc.)
   •  Pe măsura extinderii fenomenului de globalizare, va crește gradul de satisfacere a nevoilor individuale pentru o masă a populație cât mai extinsă
   •  Diversele procese de integrare zonală vor continua, indiferent de atitudinea unor actori globali sau zonali.
   •  O parte a elitelor, dar și decidenți discreți asigură coordonarea procesului ca atare, dar și priorităților momentului.

   PUNCTE SLABE

   •  Indeterminarea temporală a fenomenului.
   •  Modelul teoretic propus, sugerează că o bună parte a populație globale nu va fi integrată procesului globalizării, la finalizarea acestuia.
   •  Interacțiunea nevoi individuale-nevoi globalizare pot genera conflicte, stări de criză, nemulțumiri, divergența intereselor sau chiar războaie locale.
   •  Coordonatele unor factori culturali sau religioși reprezintă , în unele zone, obstacole majore în calea globalizării.
   •  Vizibilitatea globalizării este mai evidentă în nord decât în sudul planetei.
   •  Globalizarea ,ca model abstract de analiză propus, nu va putea asigura nevoile fiziologice și de siguranță pentru întreaga populație a planetei.

   OPORTUNITĂȚI

   •  Sfârșitul epocii coloniale, încheierea războiului rece, căderea comunismului în Europa de Est, dispariția bipolarității politice globale au permis avansarea unor ipoteze de lucru cu privire la evoluția societății umane din perspectiva noilor jocuri de putere la nivel global. Globalizarea este un astfel de exemplu.
   •  Reîmpărțirea sferelor de influență, accesul către noi surse de energie și alimentare, noile tehnologii militare și domestice , rolul major al unor instituții financiare globale, penetrarea unor fluxuri importante de capital în zone geografice netradiționale, atragerea pe piața muncii a unei forțe de muncă ieftine constituie o parte din suportul începutului de globalizare în noi coordonate geografice.
   •  Asigurarea unor noi și importante piețe de consum.

         1.4 RISCURI

         •  Creșterea opoziției la schimbare.
         •  Mărirea decalajului economic între diversele țări și zone ale globului.
         •  Împingerea valorilor globalizării fără acordul majorității populației și a liderilor săi poate genera conflicte și războaie( motivele pot fi de ordin cultural, religios, istoric,etc.)
         •  Uneori, mentalul colectiv preferă societățile tradiționale,în detrimentul evoluției sociale.

UTILIZAREA SIMBOLISTICII PIRAMIDELOR RĂSTURNATE ÎN PARADIGMA PROPUSĂ ASIGURĂ GIMNASTICII MENTALE ÎNCĂ O OPORTUNITATE DE A DEMONSTRA CARACTERUL SACRU AL ACESTORA PE PARCURSUL DENENIRII NOASTRE, ÎNTR-O CONSONANȚĂ DEPLINĂ CU CELEBRA COLOANĂ A INFINITULUI.DUPĂ O EPOCĂ ISTORICĂ ȘI MODELUL SĂU ECONOMICO-SOCIAL, URMEAZĂ ALTA,MEREU ALTA…INFINITATEA DIVERSITĂȚII SAU DIVERSITATEA INFINITĂȚII NU SUNT CONTRADICTORII, CI DOAR PERCEPUTE DIFERIT DE FIECARE INDIVID PRIN PRISMA EXPERIENȚEI TRĂITE. SPAȚIUL ȘI TIMPUL, CA ENTITĂȚI ABTRACTE , SUNT INVENȚII ALE CONȘTIIȚEI UMANE.ATÂT! MENTALUL COSMIC NU OPEREAZĂ CU AStFEL DE NOȚIUNI. PIRAMIDELE SE REGĂSESC ÎNSĂ ȘI PE FUNDUL OCEANELOR!