Căderea Bastiliei. Căderea Puterii Sovietelor. Căderea Wall-Street

În istoria medievală, regele sau monarhul, reprezentantul Atotputernicului pe pământ, era perceput ca un despot, iar voinţa lui era lege. Lex rex! Căderea şi distrugerea Bastiliei, un simbol al regalităţii absolutiste din perioada acelor ani, a reprezentat un punct de referinţă care a marcat revoluţia franceză. În cei 15 ani de domnie a lui Ludovic al XVI-lea, datoria publică ajunsese la patru miliarde şi jumătate, finanţele erau în colaps, corupţia era generalizată, clasele şi grupurile sociale nemulţumite, sărăcia şi falimentele conturau starea generală în care se găsea majoritatea populaţiei. Ce a urmat? Revoluţia franceză începută în 1789 şi finalizată peste ani şi decenii. Paradigma revoluţiei franceze a constituit şi constituie încă repere pentru mulţi cercetători din spaţiul istoriei, al sociologiei, al psihologiei mulţimilor. Căderea Bastiliei este într-un fel sinonimă cu sfârşitul unui regim, a unui model economico- social şi politic.

Căderea Puterii sovietelor, la sfârşitul mileniului II, a fost ultimul mare eveniment politic, ideologic şi economic la nivel mondial. Explicaţiile acestui eveniment istoric au convers, aproape, către un consens general acceptat: implozia internă a sistemului datorată ineficienţei economice şi financiare precum şi imposibilitatea de a susţine, fără justificarea economică, supracheltuielile pentru înarmare, în competiţie cu SUA. Prăbuşirea Imperiului sovietelor ne conduce la ideea unui deznodământ aşteptat, în virtutea unei logici a istoriei, mai mult sau mai puţin cunoscute. Profeţiile lui Nostradamus susţin izul popular al explicaţiilor, în locul unor analize riguroase. Ar fi sunat comic, ca, odată cu instalarea lui Gorbaciov la putere, acesta să susţină în prima declaraţie: „De mâine, vom trece, stimaţi tovarăşi, la construcţia capitalismului, de avantajele căruia, oricum, Rusia ţaristă nu a beneficiat înainte de revoluţia bolşevică”. Totul s-a făcut pas cu pas, fiecare gest a fost programat, iar aterizarea micuţului avion sportiv, de origine germană, în Piaţa Roşie (de exemplu), “nedetectabil” de radar, a avut urmări catastrofale pentru mareşalii şi generalii Armatei Roşii.

După ce experimentul comunist a fost aplicat unde trebuie şi cât trebuie, acesta a sfârşit precum a început revoluţia rusă. La comandă!

Lenin, aflat în exil în Elveţia (1917), traversând liniştit şi atent păzit, Germania, care era în război cu ţara sa, pentru a prelua conducerea revoluţiei bolşevice? Acesta a fost unul dintre secretele cele mai bine păzite ale autorităţilor sovietice.

Falimentul companiei ENRON a fost un avertisment. Ceea ce se întâmplă în zilele noastre pe Wall-Street şi în zonele adiacente denotă un început de implozie al sistemului financiar şi bancar american. Consecinţele pe termen mediu şi lung asupra populaţiei şi a pieţelor emergente pot fi greu măsurabile şi evaluate la adevăratele dimensiuni. Intervenţia statului american în soluţionarea crizei financiare este una controversată şi criticabilă. Era însă singura opţiune. Nu a fost deloc comic gestul, prin raportarea la economia americană ultraliberală, prin care preşedintele Bush jr. susţinea necesitatea ca statul american să sprijine cu sute de miliarde de dolari mari corporaţii private din domeniul financiar- bancar şi al asigurărilor, ceea ce pentru mulţi analişti reprezintă un mecanism specific economiilor centralizate. Alea iacta est! Ei nu au trecut Rubiconul, ci Potomacul. Media internaţională abundă în tot felul de comentarii. Lăcomia unora este o sintagmă tot mai des repetată. Corupţia şi ancheta începute de FBI deschid alte perspective. Management dezastruos, salarii şi clauze contractuale indecente pentru cei aflaţi temporar la conducerea unor firme financiar-bancare şi de asigurare aflate în TOP Ten. Tratarea până la ignoranţă a factorilor de risc în astfel de operaţiuni. Enumerarea ar putea continua.

Profunda criză de pe Wall-Street induce şi un alt tip de raţionament. Construcţia noii lumi financiare va fi una de durată, apelându-se la alte concordanţe de funcţionare şi rigurozitate. Aceasta va impune (probabil) o anumită reîmpărţire a noilor sfere de putere între ceea ce se doreşte a fi puterea globală şi cei ce se pretind a fi puteri regionale. Ar fi neglijent şi grav să negăm aspiraţiile Chinei, Indiei, Rusiei, Braziliei, Germaniei în secolul XXI.

Căderea Bastiliei, a Puterii Sovietelor şi a Wall-Street-ului a avut, pentru fiecare situaţie, o dublă semnificaţie. Un sfârşit violent pentru oameni şi instituţii, un început nesigur pentru alţi oameni şi alte instituţii. Uneori, evenimentele devansează imaginaţia sociologică a dezvoltării umane. Dacă acceptăm fără comentarii legile dialecticii hegeliene. Dacă nu, avem şansa să cădem în plasele teoriei conspiraţiei. Metaforic vorbind, identific şi o oarecare tristeţe a lui Karl Marx. Teoria sa despre revoluţia socială nu sa materializat iniţial în nici o ţară în care putem vorbi de o clasă muncitoare, ca forţă centrală, fundamentală în orice mişcare revoluţionară, ci în Rusia, o ţară subdezvoltată. După căderea Puterii Sovietelor opinăm că nu mai este nevoie de revoluţie socială pentru a trece de la un sistem social capitalist către un alt sistem economico-social indeterminat temporal şi conceptual. De data aceasta, la propriu, revoluţia socială imaginată de Marx a fost aruncată dincolo de lada cu gunoi a istoriei, în pofida unor remarcabile studii realizate de acesta în zona economiei politice. Am inventat însă revoluţia portocalie, revoluţia de catifea…, sintagme care nu au nimic de-a face cu teoria sociologică a revoluţiei sociale care impune o schimbare bruscă şi profundă a unui sistem politico-economic şi social. Aşadar, modalităţile găsite pentru diminuarea crizei de pe Wall-Street reprezintă un început de revoluţie economico- financiară?

Dr. Velemir Radovan